Cum Să Înfiinţezi O Cultură De Dovlecei
Am înfiinţat această cultură la urgenţă cum se mai spune. Într-o perioadă
în care mulţi îmi spuneau că nu fac altceva decât să-mi pierd timpul.
Cultura de dovlecel nu este băgată în seamă prea mult de grădinari. Şi voi
venii cu câteva motive pentru care nu atrage. Ocupă mult spaţiu legumicol
iar producţiile sunt extrem de mici. Cel puţin aşa cred unii oameni.
Aşa o fi, nu ştiu cum să zic. După părerea mea cred că lucrurile stau altcumva.
Iată despre ce este vorba:
Eram într-o perioadă de cumpănă, un moment pe care îl vei întâlnii şi tu în viaţa de grădinar. Înfiinţasem un hectar de legume diversificat. În anul acela au fost extrem de multe ploi. Au adus cu ele apă multă dar şi necazuri.
Parcă dădea cu foc nu cu ploaie. Acizii sulfurici purtaţi de ploi avea să-mi dărâme grădina la pământ. Lucru care s-a şi întâmplat. Era cam pe vremea asta, prin Iulie. I-am spus bătrânului meu să strângem bagajul şi să plecăm acasă. Nu mai avea nici un rost să stăm în grădină.
Dar el mi-a zis următorul lucru:
- Te-ai speriat de-o ploaie nepoate?
Am rămas cumva surprins întrucât nu era vorba de ploaie. Era vorba că nu mai aveam mai nimic prin grădină. L-am întrebat la ce se gândeşte, ştiam că moşul ticluieşte ceva.
M-a privit autoritar şi mi-a zis că vom pleca din grădina la iarnă, nu în mijlocul verii.
A intrat în coliba sărăcăcioasă şi a scos un săculeţ. Nu avea mai mult de 5 kg. Mi-a dat săculeţul şi mi-a spus.
- De mâine vom înfiinţa cultura de dovlecel.
- E târziu moșule i-am spus, dar el ma ignorat total supunându-mi să mă odihnesc că mâine avem treabă.
A doua zi m-am trezit pe la 9 dimineaţa, iar spre surprinderea mea moşul deja dăduse cu grapa şi boroana. Era lac de apă. Practic storceai cămaşa de pe el. Îi ieşise sarea prin piele.
A făcut un popas şi mi-a spus:
- Nepoate să pregăteşti sămânţa de dovlecel.
L-am întrebat ce să fac cu ia?
Mi-a spus să o bag în apă că peste câteva ore însămânţăm.
Aşa am făcut. Am băgat săculeţul cu sămânţa în apă şi l-am lăsat la înmuiat. Într-e timp, moşul a pregătit sfoara cu taruşii pentru marcarea terenului şi a făcut o pauză.
I-am spus că încearcă marea cu degetul, deja se instalase o caldură cumplită.
Mi-a spus că dacă gândesc aşa, nu o să vad eu câine legat după căruţă niciodată.
Nu prea l-am înţeles atunci, pentru că vorbele lui erau cu tâlc. Mai târziu aveam să-mi dau seama despre ce vorbea bătrânul.
Am început să marcăm, să aliniem rândurile. Moşul a pus o poală învechită de gât, a luat sămânţa si a răsturnat-o în ia. Ma întrebat dacă sunt gata de însămânţat. I-am răspuns pozitiv.
- Vom semăna la călcâi.
Nu ştiam ce vrea să zică. Practic lua două seminţe de dovlecel şi le zvârlea în faţa lui. După care le apăsa cu călcâiul piciorului. Am rămas uimit cu câtă măiestrie semăna moşul meu. Am încercat şi eu iar după câteva zeci de cuiburi am reuşit.
Până seara am semănat un pogon de dovlecei. Practic aruncam sămânţa la un metru în faţa piciorului şi o apăsam cu călcîiul. Mai făceam un pas, iar repetam operaţia.
A doua zi, eu o luam de la un capăt al sforii cu care marcam, moşul de la un capăt. Când ajungeam la capete mutam sfoara pe alt rând.
Distanţa sau măsura era făcută dintr-un băţ de aproximativ 1,5 m. Asta era distanţa dintr-e rânduri. Iar distanţa pe rând era la pas. Adică din metru în metru.
Iată ce vreau să-ţi relatez, că în cele din urmă am semănat toată cultura de dovlecei. Am praşit-o şi am întreţinut-o până târziu în toamnă. Iar dovleceii au legat şi s-au făcut extrem de frumoşi.
Am luat bani şi bucate cât ar fi luat alţii pe cinci hectare de legume. Aşa de bine au mers vânzările. Am ieşit cu marfa la rampă într-un moment în care tocăturile de toamnă erau în toi, iar dovlecelul lipsea. Avantajul a fost maxim.
Am învăţat o lecţie de grădinărit autentic, valabilă şi astăzi pentru mine. Şi poate şi pentru unul ca tine. Şi anume, ca există momente când vrei să renunţi la tot, când crezi că nu mai are nici un rost să continui.
Însă lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Nu ai cum să renunţi, pentru că, ai reuşit să citeşti, Povestea Bătrânului Grădinar Şi Dovleceii Semănaţi La Călcâi.
Dacă ți-a plăcut distribuie mai departe și nu uita să te abonezi newsletter pentru a fi la zi cu noutățile.
Aşa o fi, nu ştiu cum să zic. După părerea mea cred că lucrurile stau altcumva.
Iată despre ce este vorba:
Eram într-o perioadă de cumpănă, un moment pe care îl vei întâlnii şi tu în viaţa de grădinar. Înfiinţasem un hectar de legume diversificat. În anul acela au fost extrem de multe ploi. Au adus cu ele apă multă dar şi necazuri.
Parcă dădea cu foc nu cu ploaie. Acizii sulfurici purtaţi de ploi avea să-mi dărâme grădina la pământ. Lucru care s-a şi întâmplat. Era cam pe vremea asta, prin Iulie. I-am spus bătrânului meu să strângem bagajul şi să plecăm acasă. Nu mai avea nici un rost să stăm în grădină.
Dar el mi-a zis următorul lucru:
- Te-ai speriat de-o ploaie nepoate?
Am rămas cumva surprins întrucât nu era vorba de ploaie. Era vorba că nu mai aveam mai nimic prin grădină. L-am întrebat la ce se gândeşte, ştiam că moşul ticluieşte ceva.
M-a privit autoritar şi mi-a zis că vom pleca din grădina la iarnă, nu în mijlocul verii.
A intrat în coliba sărăcăcioasă şi a scos un săculeţ. Nu avea mai mult de 5 kg. Mi-a dat săculeţul şi mi-a spus.
- De mâine vom înfiinţa cultura de dovlecel.
- E târziu moșule i-am spus, dar el ma ignorat total supunându-mi să mă odihnesc că mâine avem treabă.
A doua zi m-am trezit pe la 9 dimineaţa, iar spre surprinderea mea moşul deja dăduse cu grapa şi boroana. Era lac de apă. Practic storceai cămaşa de pe el. Îi ieşise sarea prin piele.
A făcut un popas şi mi-a spus:
- Nepoate să pregăteşti sămânţa de dovlecel.
L-am întrebat ce să fac cu ia?
Mi-a spus să o bag în apă că peste câteva ore însămânţăm.
Aşa am făcut. Am băgat săculeţul cu sămânţa în apă şi l-am lăsat la înmuiat. Într-e timp, moşul a pregătit sfoara cu taruşii pentru marcarea terenului şi a făcut o pauză.
I-am spus că încearcă marea cu degetul, deja se instalase o caldură cumplită.
Mi-a spus că dacă gândesc aşa, nu o să vad eu câine legat după căruţă niciodată.
Nu prea l-am înţeles atunci, pentru că vorbele lui erau cu tâlc. Mai târziu aveam să-mi dau seama despre ce vorbea bătrânul.
Am început să marcăm, să aliniem rândurile. Moşul a pus o poală învechită de gât, a luat sămânţa si a răsturnat-o în ia. Ma întrebat dacă sunt gata de însămânţat. I-am răspuns pozitiv.
- Vom semăna la călcâi.
Nu ştiam ce vrea să zică. Practic lua două seminţe de dovlecel şi le zvârlea în faţa lui. După care le apăsa cu călcâiul piciorului. Am rămas uimit cu câtă măiestrie semăna moşul meu. Am încercat şi eu iar după câteva zeci de cuiburi am reuşit.
Până seara am semănat un pogon de dovlecei. Practic aruncam sămânţa la un metru în faţa piciorului şi o apăsam cu călcîiul. Mai făceam un pas, iar repetam operaţia.
A doua zi, eu o luam de la un capăt al sforii cu care marcam, moşul de la un capăt. Când ajungeam la capete mutam sfoara pe alt rând.
Distanţa sau măsura era făcută dintr-un băţ de aproximativ 1,5 m. Asta era distanţa dintr-e rânduri. Iar distanţa pe rând era la pas. Adică din metru în metru.
Iată ce vreau să-ţi relatez, că în cele din urmă am semănat toată cultura de dovlecei. Am praşit-o şi am întreţinut-o până târziu în toamnă. Iar dovleceii au legat şi s-au făcut extrem de frumoşi.
Am luat bani şi bucate cât ar fi luat alţii pe cinci hectare de legume. Aşa de bine au mers vânzările. Am ieşit cu marfa la rampă într-un moment în care tocăturile de toamnă erau în toi, iar dovlecelul lipsea. Avantajul a fost maxim.
Am învăţat o lecţie de grădinărit autentic, valabilă şi astăzi pentru mine. Şi poate şi pentru unul ca tine. Şi anume, ca există momente când vrei să renunţi la tot, când crezi că nu mai are nici un rost să continui.
Însă lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Nu ai cum să renunţi, pentru că, ai reuşit să citeşti, Povestea Bătrânului Grădinar Şi Dovleceii Semănaţi La Călcâi.
Dacă ți-a plăcut distribuie mai departe și nu uita să te abonezi newsletter pentru a fi la zi cu noutățile.
Post a Comment