Îngrijirea Tomatelor Din Grădina Proprie


Despre îngrijirea tomatelor în grădina proprie, de la plantare şi până la recoltare

Avantaje:

Legume proaspete creeate de mâna ta ce pot fi savurate la orice oră din zi şi din noapte. Loc de relaxare şi confort. Nimic nu se compară cu o gradină legumicolă când vine vorba despre cele două stări.

Faptul că te simţi util şi în acelaşi timp capabil să poţi creea cu propriile tale mâini legume extrem de sănătoase.

Ideea că trăieşti din propria ta pasiune pentru legume. Iar mai trâziu poţi lăsa moştenire aceste învăţături şi taine grădinăreşti copiilor tăi sau celor ce urmează după tine.

Aşadar există o sumedenie de avantaje şi motivaţii ce dau curs gândurilor tale spre cele legumicultoreşti. 

Am prezentat câteva nuanţe ale acestui imbold dar sunt sigur că tu ai zeci de motive sau poate chiar sute ce te-au determinat să închegi această micuţă grădină.

Şi pentru că subiectul central al acestui articol sunt roşiile sau tomatele hai să intrăm în pâine şi să vedem despre ce este vorba.

Să ieşim la rampă cu câteva detalii în ce priveşte îngrijirea frumoaselor tale tomate.

Plecând de la ideea că răsadurile tale au ajuns la primul buton floral şi sunt gata de plantare iată ce ai de făcut:


Pregăteşte terenul în care urmează să plantezi


Terenul subiectul meu preferat: trebuie să fie săpat din toamnă la cazma şi suplimentat cu îngrăşăminte naturale. Dacă nu ai făcut acest lucru atunci te invit să pofteşti la treabă şi să o faci acum.

Eu sunt adeptul îngrăşămintelor organice naturale. Tu poţi aduce îmbunătăţiri cu orice tip de îngrăşământ. Nu am nimic împotrivă. Numai că nu fac recomandări în acest sens. Am destule motive să nu o fac. Motive despre care nu doresc să vorbesc acum.

Deci suplimentează terenul cu îngrăşăminte organice naturale cum ar fi: gunoi putred rezultat din descompunerea gunoaielor de grajd şi anume bălegarul de cal şi de vacă. Extrem de bun şi eficient.

Acest tip de îngrăşământ va îmbunătăţii structura pământului pe o perioadă de cinci ani. Cantitatea de gunoi aplicată va fi în funcţie de mărimea grădinei tale.

Plecând de la premiza că pe o suprafaţă de 1 hectar se aplică 25 de tone gunoi de grajd faci împarţirea şi vezi cu ce cantitate de gunoi trebuie să suplimentezi micuţul tău teren.

Odată ce ai descoperit proporţia nu rămâne decât să-l încorporezi la sol prin lucrări executate manual. Adică te ocupi cu dragoste şi patimă de coada sapei şi-a cazmalei mărunţind terenul până când acest îngrăşământ va fi complet încorporat.

Bun. În funcţie de structura terenului, în sensul că acesta este impermeabil, adică greu de lucrat şi nu permite trecerea îngrşămintelor şi-a apei către rădăcinile plantelor, s-au spus altfel, un teren cu o structură luto-argiloasă iată ce vei face:

Vei suplimenta terenul cu nisip. Acesta are rol de dispersare, afânare şi va schimba structura într-una permeabilă. Adică va afâna pământul la aşa manieră încât trecerea substanţelor organice şi apa către rădăcinile plantelor să se facă uşor.

Sa împământenit ideea că gunoiul de grajd ar avea această calitate ceea ce este fals. Nu. Gunoiul de grajd nu creează afânarea solului. El suplimentează favorabil creşterea legumelor întrucât oferă plantelor toate elementele nutritive de care au nevoie. Şi atât.

Aşa că am lămurit un aspect  important din punct de vedere structural al terenului în care vei planta răsadul de tomate. După ce ai încorporat îngrăşământul urmează să modelezi terenul pe un amplasament nou.

Şi aici avem un pic de discutat. Nu vei planta niciodată tomate pe aplasamentele vechi. Să spunem cele de anul ce tocmai a trecut. Nu. De azi înainte nu vei mai face acest lucru.

Şi iată de ce: orice cultură lasă în urma ei boli. Aceste boli sunt sub formă de complexe parazitare la sol. Care sunt greu de identificat şi care în prima fază nu-şi fac apariţia.

Te trezeşti cu ele când îţi este lumea mai dragă. Au nişte talente ascunse aceste boli. Practic se agaţă de plantă şi o distruge milimetru cu milimetru fară ca tu să îţi dai seama. Despre cum se manifestă boala vom discuta puţin mai târziu.

Deci pentru liniştea ta sufletească tratează sau dezinfectează toată suprafaţa de teren cultivabilă cu o soluţie formată din zeamă de var stins. Ieftin, bun şi eficient. Asta deocamdată. Despre ce urmează discutăm.

Modelează terenul sub formă de vaduri, şănţuleţe sau biloane, cum vrei tu sa le spui. Este cam acelaşi lucru. De asemeni fă-ţi planul cu apa ce urmează să irigi micuţa ta grădină. Şi aici mă refer la sursa şi cantitatea disponibilă.

Trebuie să fi pregătit să acorzi tomatelor tale cantităţile de apă
corespunzătoare în funcţie de cerinţele acestora la acel moment.

Pentru micuţa ta gradină există o sumedenie de posibilităţi. Totul depinde de sursa de apă. Am un mesaj delicat pentru cei care folosesc apa din sursele de alimentare cu apă potabilă. Această apă conţine clor. Vezi cum faci cu ia. Într-o gradină debitul de apă şi calitatea acesteia contează mult.

O sursă extrem de bună este apa din fântâni. Dar şi aceasta la rândul ei trebuie stocată în anumite recipiente, lăsată la aerat şi distribuită tomatelor la momentul potrivit.

Pentru a reuşii acest lucru dotează-ţi grădina cu o motopompă specială de absorţie a apei şi stochează apa în recipiente corespunzătoare. Acestea pot fi sub formă de butoaie sau bazine suspendate. Pe anumiţi suporţi metalici sau lemn, creeaţi special în acest sens. Mai departe.


Cum se face un bilon sau vad ?



Cu sapa dragul meu grădinar. Dacă nu ai făcut niciodată nu te înhăma să-l faci direct din sapă pentru că nu o să-ţi iasă. Ia-o uşurel cu şcoală veche. Cu timpul vei câştiga experienţă. E mult până îl faci pe primul. Restu este deja poveste.

Deci iată cum faci:

Stabileşte lungimea vadului: acest lucru îl vei face cu o sfoară din aţă de iută. Simplu. Prepară doi ţăruşi puternici, bănuiesc că şti ce este un ţăruş, şi leagă capetele aţei de fiecare tăruş în parte.

Bun. Întinde sfora şi bate ţăruşii în pământ. Ia sapa în mană şi cu precizie şi îndemânare de grădinar trage pământul în ştreh către tine. Către talpa piciorului tău ca să înţelegi mai bine.

Întodeauna vei pleca din partea dreaptă a unuia dintr-e ţăruşi. Execută procedeul până la capătul sforii, până ajungi la celalalt ţăruş. Ai ajuns?. Bravo. Felicitări...! Ia-o uşor înapoi dar de data aceasta pe celaltă parte a sforii. Tot aşa. Trage pământul cu sapa către talpa piciorului. Ai terminat?. Ia măsoară lăţimea vadului. Îţi garantez ca are 80 de centimetri.

Bun. Cultivă-ţi răbdarea, trage aer adânc în piept şi ia o micuţă pauză. Vadul încă nu este dat la gata. Mai avem câteva finisaje de pus la punct.

Te-ai odihnit?. Bravo. Scoate ţăruşii din pământ şi dă sfoara la o parte. Acum pune mâna pe sapă şi adânceşte vadul. Practic vei trage pămantul din interiorul acestuia, din centrul acestuia, către exterior.

Vei face această operaţie când pe-o parte, când pe alta şi astfel ai reuşit să creezi vadul în care urmează să plantezi tomatele.

Bun. Scanează-l un pic şi-ţi vei da seama că albia vadului adică partea de jos nu chiar dreaptă. Te invit să o îndrepţi şi să o faci perfect plană. Cum vei face acest lucru? Tot din sapă desigur. Tragi frumos pământul cu sapa din punctul cel mai înalt către punctul de jos şi aduci albia vadului la plan. Frumos nu?.

Ţi-am cerut să faci acest lucru întrucât apa este cea care controlează terenul cel mai bine. Vadul tău fiind perfect plan va asigura debitul de apă necesar tuturor tomatelor ce vor fi plantate în interiorul acestuia. Ai înţeles mişcarea da?

Ce s-ar fi întâmplat dacă albia vadului nu ar fi fost dreaptă ?

Cu siguranţă ai fi avut neplaceri întrucât apa îşi caută locul la vale. Debitul de apă s-ar fi strâns la unul din capetele vadului şi ar fi provocat băltiri. Pe de altă parte la capătul opus nu ai fi avut nici un pic de apă. Tomatele plantate aici ar fi suferit de apă ar fi dus lipsa acesteia. În schimb la capătul cu apă multă ar fi suferit vascularizări.

Excesul de umiditate nu este bun. Acesta duce la boli extrem de severe printr-e care se află şi vascularizarea tomatelor. Roşia este o plantă lacomă în ceea ce priveşte apa. Câtă îi dai atât absoarbe.

Cu alte cuvinte trage la apă pâna crapă. Ceea ce nu este deloc bine. Dar vom mai discuta pe parcurs despre acest aspect. Adică despre cerinţele de apă ale tomatelor şi cum trebuie aceasta distribuită.

Există mai multe tipuri de modele în care vei planta tomatele, dar eu l-am ales pe acesta considerândul mai practic şi mai util.

Tu poţi planta cum vrei: pe brazde sau pe biloane înălţate. Folosind sisteme de apă sofisticate. Este în regulă atât timp cât îndeplineşti condiţiile optime de creştere şi fructificare corespunzătoare a tomatelor.

Înainte de a trece la operaţia de plantare umple vadul cu apă până la creastă. Şi lasă-l să o absoarbă total.

În timp ce vadul absoarbe apa pregăteşte materialul săditor

Iată cum stau lucrurile: dacă răsadurile tale au fost crescute pe paturi nutritive se impune să le jumuli cu atenţie. Pentru a nu rupe rădacinile. Deci uda rasadniţa şi aşteaptă să tragă, după care extragi tomatele.

Bun. Înainte de a le strămuta pe noul asolament ajută-le cu o mulcire. E cum e mai simplu de făcut. Introduci o balegă de vacă proaspătă într-un recipient şi doua trei lopeţi de pământ negru. Le îndoieşti cu apă şi creezi un material solubil, uşor vâscos. La aşa manieră încât să se lipească de rădăcinile roşiilor. Aşa se face mulcirea.

Operaţia de plantare ţi-aş recomanda să o faci cumva spre seară. Încât tomatele să prindă noaptea în faţă. Nu mai spun că după o ploaie ar fi mai mult decât ideal.

Cum plantezi tomatele


Marea dilemă cu care se confruntă mulţi grădinari când vine vorba de plantare este dăunatorii. Şi mai precis urechelniţa. Eu o numesc haimanaua culturilor legumicole.

Cred că nu există teren, mă refer la cei ce fac gradină în curte, unde să nu-şi facă prezenţa urechelniţa. Omul munceşte, se străduieşte, plantează şi la final apare această haimana care îi mănâncă răsadul.

Deci primul lucru este să te pui la adăpost împotriva acestora. Dar nu oricum. Vreau să ating un aspect delicat. O metodă de plantare la care ar trebuii să reflectezi înainte de a trece la treabă.

Deci pentru cei ce plantează roşiile în poziţia culcat pe vaduri. Atenţie mare că veţi rămâne fără plante. 

Îmi vei spune că faci tratamente la sol, cu Sintogril sau alte preparate. Da aşa este dar nu vei anihila în totalitate aceşti dăunători.

Pentru a fi liniştit schimbă abordarea, tehnica plantării şi fi preventiv. Iată ce vei face:

Se spune că, cucuta este înaltă dar şi seacă. Totuşi este şi ia buna la ceva. În cazul nostru te va ajuta să îndepărtezi aceste urechelniţi de frumoasele tale tomate.

Cucuta prin natura ei creşte pe malurile râurilor. Mergi acolo şi rupe câteva bucăţi. Să fie mai înalte şi mai groase la colet.

Din această cucută vei creea nişte inele de protecţie. Dimensiunea acestora să fie de 6 cm. Iată cum stă treaba. Urechelniţa sau coropijniţa atacă planta undeva la suprafaţa solului. La 2-3 cm în pământ. Tu fiind băiat sau fată deşteaptă vei introduce răsadul de tomate prin acest inel şi îl vei planta cu totul în pământ.

Practic creezi un paravan puternic în calea acestor dăunători. Frumos nu?. Te asigur că nici o plantă nu va fi afectată. De ce cucută si nu altceva?.

Cu timpul tulpina tomatelor se va îngroşa iar cucuta se va crăpa. Practic va da drum liber tulpinei să se dezvolte armonios. Dacă aceste inele ar fi fost din plastic ar fi ştrangulat tulpina tomatelor şi nu ar fi fost bine deloc.

Procedeul în sine este simplu. Faci o gaură cu sădiulul în pământ. Iei firul de răsad şi-l treci prin acest inel cu rădăcina în faţă. Uşor şi cu atenţie.

Bun.Vei aşeza inelul împreună cu firul de răsad în gaura creeată cu sădilul. Firul de răsad se va duce în jos iar inelul îl vei stabili la aşa manieră încât să rămână cu 2 cm deasupra solului şi 4 cm în pământ.

Asta este tot ce trebuie să faci. După această operaţie dai drumu la apă pe bilon. O trecere uşoară de apă. Vadul fiind deja saturat de la prima udare.

Reţine acest procedeu. Sânt 100% sigur că nu îl ştiai.

Păstrează distanţa într-e tomate pe rând. Să fie de 80 cm. Iar într-e vaduri să fie de 1 metru. Tomatele au un coronament puternic. Şi au nevoie de spaţiu pentru a se dezvolta şi fructifica favorabil. În plus ai nevoie ca roşiile tale să fie aerisite şi vizitate de razele soarelui. Este o plantă termofilă, iubeşte căldura, aerul, apa şi trebuie să-i îndeplineşti aceste cerinţe.

Cum vei uda roşiile


Până la înflorire şi fructificare acordă roşiilor tale udări moderate, cu cantităţi mici de apă. Cerinţele de apă sânt mai mari după ce plantele înfloresc si fructifică. Dar nici atunci nu trebuie să exagerezi cu apa. Nu confunda roşia cu varza s-au ţelina.

Mai grav este atunci cand le ignori şi nu le uzi deloc. Practic plantele se usucă şi mor. Va începe cu fructele. Acestea se vor păta. Poate ai văzut acele pete urâte pe toată suprafaţa roşiei.

Află că sânt cauzate din lipsa de apă dragul meu grădinar. Nu este vorba de mană cum i-am auzit pe multi. Toţi invocă mana, dar nu spun că au ignorat planta.

Practic roşia îşi schimbă sistemul de alimentare cu apă. Şi începe să supravieţuiască din propriile sale surse. Aşa începe procesul de inversare şi alimentare cu apă. Cu fructele. Practic îşi trage apa din fruct iar acestea se pătează. De unde începe o serie întreagă, sau mai bine zis un lanţ întreg de boli şi nenorociri. 

Hai să vorbim un pic despre soiurile de tomate pe care le cultivi. Şi aici mă refer la tomatele cu tip de creştere nedeterminat sau determinat. Hai să lămurim şi acest aspect.

Este vorba despre talia plantelor. Despre înălţimea lor. Cele cu tip de creştere nedeterminat au tendinţe de creştere foarte înalte.  De regulă aceste tipuri de tomate sunt ajutate să-şi menţină echilibrul de anumite elemente de susţinere cum ar fi de exemplu aracii din lemn sau alte materiale.

Dacă iubeşti acest soi de tomate, la o săptămână după plantare adaugă un arăcuţ de susţinere. Însă te vei ocupa şi de alte operaţii. Planta în sine produce o sumedenie de vlăstari care se mai numesc şi copili. Aceştia trebuie rupţi. Eliminaţi.

Iată cum vei face: De fiecare dată când apare un copil îl vei rupe. Dar la un stadiu mai mic nu mare. Nu aştepta să crească prea mare întrucât vei provoca răni grave plantei.

Bun. După apariţia primului etaj floral planta îşi va schimba configuraţia. Adică va pleca pe două sau trei variante de creştere. Aici vei lua o hotărâre. Ori mergi pe o singură variantă şi cârneşti una, ori mergi cu două, sau mergi cu toate trei. Tu alegi.

Nu uita că de fiecare dată când apare etajul floral apare şi copilul deasupra acestuia. Fă-i un bine şi rupe-l de-acolo. Nu are ce să caute acolo. Nouă nu ne trebuie copili. Noi vrem fructe. Asta este ideea.

Dacă eşti mai liniştit şi-ţi place să le gâdili mai mult poţi creea desigur şi alte sisteme de susţinere.

Cum ar fi parapeţii. Să vi cu planta până sus iar de acolo so laşi să cadă în plete, şcoală multă. Nu e că este greu. Trebuie să ai şi timp de aşa ceva.

Deci ideea este să urmareşti copilul şi să-l dai la o parte indiferent de statura la care vrei să te opreşti cu planta în sine.

După copilire vei lega roşia cu aţă de iută în formă de opt. Întotdeauna aţa trebuie să fie sub etajul floral al plantei.

Undeva mai sus îţi vorbeam despre acele complexe parazitare. Am lasat-o pe final pentru că trebuia cumva să ajungem cu planta la un stadiu mai avansat.

Era vorba despre acele micro-organisme care atacă planta.  Practic este vorba despre o boală care se instalează într-e pământ şi primele frunze, până aproape de primul etaj floral.

Boala se manifestă violent. Practic toate frunzele ruginesc, se ofilesc şi mor. Dacă ai observat acest lucru rupe aceste frunze şi dă-le afară din cultura de tomate.

După această operaţie  tratează suprafaţa solului cu ceva pe bază de cupru combinat cu un insecticid. Atenţie!: dacă tomatele sunt la înflorire las-o mai moale cu tratamentele. Nu de alta dar să nu te trezeşti cu toate florile pe jos.

Deci în timpul înfloririi renunţă la tratamente de orice natură. Aşteaptă să fructifice mai întâi şi după aceia tratezi. Dar şi atunci cu atenţie întrucât tomatele înfloresc şi fructifică eşalonat.

Poţi trata spre exemplu când fructificarea a avut loc în proporţie de 70- 80 % să spunem. Reţine vei face totul cu atenţie.

Pentru soiurile cu tip de crestere determinat. Adică cele cu talie mică. Te-aş ruga să nu-ţi mănânci vre-un stres prea mare. Lasă-le să crească în voia lor.

Cele mai bune la acest capitol sunt soiurile tip prunişoare. Cărnoase, gustoase şi foarte dulci. Iar producţiile sunt extrem de mari. Undeva la 100-120 tone per hectar. Aceste soiuri nu se copilesc. Trebuie lăsate să fructifice la greu.

Suplimentarea cu îngrăşământ natural şi debitele de apă la înflorire şi fructificare vor fi mult mai marii. Totul se face fazial, treptat, cu şcoală veche.

Nu se sapă, fară ierbicidări, fără prostii. Până la urmă apa şi îngrăşământul face totul într-o grădină. Atenţia ta trebuie îndreptată către alte fenomene.

Cum ar fi invaziile de fluturi, aştia sunt periculoşi. Lasă ouă, ies larve şi-ţi umple grădina de omizi. Dacă ai observat acest fenomen tratează roşiile imediat.

Îţi recomand un insecticid de contact. Ăsta îşi face treaba timp de cinci şase zile. Şi este perfect. Nu valorifica şi nu mânca din fructe decât după ce a trecut perioada de acţiune a insecticidului asupra legumelor. După această perioadă spală bine fructele cu jeturi de apă puternice şi savurează-le cu plăcere.

Recoltarea tomatelor o vei face eşalonat

Începând cu prima fructă care a intrat în pârgă. În acest moment vei oprii şi apa. Nu vei mai uda roşiile. Strânge furtunele, strânge totul şi lasă-le să se coacă.

Tot ce trebuie să faci de acum înaite este să treci la valorificarea sau conservarea acestora sub diferite forme cum ar fi: sucuri de roşii, paste, bulioane, roşii în bulion, tocături toate pregătite frumos pentru consumul de iarnă.

Cam aşa stau lucrurile cu tomatele. Nu pot merge cu acest articol la nesfârşit. Decât dacă aş scrie o carte. Vom mai discuta în comentariile pe care le aştept din partea ta. Micile nelămuriri le vom dezbate în acest context.

Sper să te ajute întru-n fel sau altul cuprinsul acestui articol. Reţine eu sunt adeptul culturilor intensive, dar astăzi am vrut să-ţi prezint câteva aspecte vizavii de înfiintarea culturilor de tomate în grădina din faţa sau spatele casei. Consideră-l cadoul meu pentru tine.

Dacă ţi-a plăcut acest discurs acordă-i te rog un like şi distribuie-l mai departe. Să afle şi prietenii tăi de el. Să înveţe şi ei cum de altfel ai învăţat şi tu.

Succes!











Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum Să Copileşti Roşiile

Cum Se Cultivă Varza De Toamnă

Cum Sa Tratezi Corect Cultura De Varza