Din Vatra Satului

În ce priveşte culturile de tomate anul acesta am mers pe varianta fiţe. Fiţe italieneşti strămutate s-au preparate în varianta glia strămoşească în care am crescut şi îmi desfăşor activitatea de grădinar. 

Luat la plesneală de pe plaiurile iberice acest soi de tomate m-a surprins plăcut. Suspansul mi-a creat o stare de bine întrucât acest soi de tomate mi-a introdus în portofelul negru de piele de capră o sumedenie de bilete de bancă. Da şi necazuri frate. 

Soiul în sine este extrem de productiv, nu mai spun de gustul extrem de plăcut pe care îl au aceste tomate. Mai concret m-am gândit să prepar de-o parceluţă, să încerc piaţa şi să-i învăţ pe clienții mei fideli cu gustul extrem de plăcut al pomodorelor italieneşti cu pricina. 


Am rămas surprins să văd îmbulzela şi năvalirea vecinilor pe gardul grădinii. Bale, ochi mari, mirare, întrebări, răspunsuri, invidie amestecată cu un soi de ură pasageră, ceva a la :
- ce-i alea ? 
- de unde le ai? 
- ţi le-a adus fractu din Italia? 
- am avut şi io, nu faci nimic, 
- nu merge, aţi venit cu toate rahaturile din afară, cine dracu le cumpără, 
- le vinzi? 
- cât ceri? 
sau ceva de genul, 
- nea Traiane îmi dai şi mie bre fro trei roşii dalea lungi săi duc lu mămica 
sau, 
- ai sare la ele? 
sau, 
- bre să-mi dai şi mie un kil ca vreau să-i opresc sămânţa :) 

Azi aşa, mâine aşa, până când din prea multă dragoste pentru aceste tomate mi-au ciordit furtunele. 

Acum nu este că am rămas în 15 m de furtun, nu nicidecum, dar m-am gândit ca la anul să pun cât mai multe. Nu de alta dar acest tip de tomate atrage clienții ca un magnet. 

A doua zi: 
- bună ziua domnule, 
- bună ziua, 
- aveţi roşii de vânzare? 
- desigur 
- ce soi de tomate aveţi? 
- San Marzano, 
- da? pot să le vad? 
- desigur, 
- ce cantitate preconizați că aveţi? 
- 300 kg coapte și 400 kg verzi(pătlăgele) 
- vă rog să le faceţi un preţ, 
- 2 lei per kg, 
- în cât timp le puteţi aduna? 
- în trei patru ore, 
- primiţi o arvună? 
- desigur, 
- vă rog să le adunaţi pe toate, peste trei ore vin să le iau. 
A treia zi: 
- nea Traiane? mai ai bre roşii dalea lungi că m-a trimis mămica să îi mai iau un kil. 
- nu mai am, le-am vândut, 
- da la vreji ce le faci? 
- îi dau la capre să li se-ntindă pielea, nu de alta dar au crescut cerinţele la portofele :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu