Salcâmul De La Drum

Cu mulţi ani în urmă străbunicul meu a bătut ţăruşul în vatra satului în care urma să trăiască, să se căsătorească si să îşi crească copii. În vremea aceea cel mai bun punct care marca răzorul dintre locurile de casă erau copacii.

Moşul s-a gândit să marcheze aceste răzoare cu salcâmi. Acesta este ultimul descendent în viaţă. Este cel mai frumos dar ce mi-a ramas de la el.

Din câte am aflat de la bătrânii satului salcâmul are aproape 200 ani. Cu lacrimi în ochi şi sufletul încărcat de bucurie si emotie, omagiez gestul lui şi îi aduc mii de mulţumiri. Dacă ţi-a plăcut distribuie mai departe.